Despre Roseți

Despre satul Roseți–Volnași, Ion I. Provianu scrie că acesta este situat între comunele Tonea și Dichiseni, la 8 km spre est de orașul Călărași. Teritoriul comunei cuprinde numai vatra satului Roseți–Volnași, ai cărui locuitori posedă, prin cumpărare, locuri de casă de câte aproximativ 200 de stânjeni pătrați.

Aureliu V. Ursescu menționează că vechea denumire a comunei Roseți–Volnași a fost Cioroiu și că abia în anul 1864 aceasta apare cu numele de Roseți–Volnași. Tot el arată însă că satul Cioroiu era sat component al comunei Tonea, existând astfel în același timp cu satul Roseți–Volnași.

Între satele Cioroiu (menționat de Ursescu ca aparținând comunei Roseți–Volnași) și Dichiseni a existat un sat numit Hotarul de Sus, care a fost desființat în anul 1843. Locuitorii acestuia s-au mutat în satul Cioroiu, unde proprietarul moșiei le-a oferit locuri pentru case și i-a învoit pe moșie, fără a le mai pretinde efectuarea clăcii. Prin legea din anul 1909, satele Roseți–Volnași și Roseți–Clăcași s-au contopit într-o singură localitate, purtând numele de Roseți.

Din datele monografice referitoare la satul Roseți, întocmite la 25 octombrie 1933 de învățătoarea Emilia N. Petre, aflăm că partea de apus a satului, cuprinsă între brațul Borcea și șoseaua care vine de la Călărași, poartă denumirea de Clăcași, deoarece a fost populată cu clăcașii boierului Roseți. Restul satului poartă denumirea de Volnași, fiind populat cu oameni care au venit de bunăvoie pe moșia lui Roseți.